reduceri si promotii 2018
Definitie bust - ce inseamna bust - Dex Online

bust definitie

BUST1 s.n. Partea de sus a corpului omenesc. ♦ Sculptură, pictură care reprezintă partea de sus a corpului omenesc. [Cf. fr. buste, it. busto]. substantiv neutru bust

BUST2 s.n. Dispozitiv pentru majorarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. [< engl. bust]. substantiv neutru bust

BUST1 s. n. 1. partea de sus a corpului omenesc. 2. sculptură, pictură care o reprezintă. (< fr. buste) substantiv neutru bust

BUST2 s. n. dispozitiv pentru creșterea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. (< engl. bust) substantiv neutru bust

BUST, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Fr. buste. substantiv neutru bust

bust s. n., pl. bústuri substantiv neutru bust

*bust n., pl. urĭ (fr. buste, d. it. busto, care vine d. lat. bustum, loc de ars morțiĭ, monument funerar). Parte de sus a corpuluĭ omenesc (capu și peptu). Pictură, fotografie orĭ sculptură care reprezintă această parte. substantiv neutru bust

bust n. 1. partea superioară a corpului omenesc; 2. operă de pictură sau de sculptură care reprezintă capul și pieptul unei persoane. substantiv neutru bust

BUST1, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Din fr. buste. substantiv neutru bust

BUST2 s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust. substantiv neutru bust

BUST, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc (împreună cu capul). Le făgăduise însă că le va trimite fotografia bust. BASSARABESCU, V. 11. 2. Sculptură sau (impropriu) pictură, reprezentînd partea superioară a corpului omenesc (inclusiv capul), mai ales fără brațe. Dintre toate busturile care mai sînt în grădina Ateneului, numai bustul lui Eminescu îl face să se oprească în loc mai mult. SP. POPESCU, M. G. 68. Era aninat într-un cui bustul, în mărime naturală, al unui copil. EMINESCU, N. 38. substantiv neutru bust

buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean ? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr´un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean. temporar buștean

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bust

bust   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bust bustul
plural busturi busturile
genitiv-dativ singular bust bustului
plural busturi busturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z