buruienos definitie

buruienos, -oasă, buruienoși, -oase adj. (d. limbaj, cuvinte) trivial, obscen. adjectiv buruienos

BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; favorabil creșterii buruienilor. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -os. adjectiv buruienos

buruĭenós, -oásă adj. (d. buruĭană). Plin de buruĭene. Fig. Neplivit, incult. Adv. a vorbi buruĭenos. adjectiv buruĭenos

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse adjectiv buruienos

buruienos a. plin de buruieni sau bălării: ard movili buruienoase scoțând fumuri cenușii AL. adjectiv buruienos

BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os. adjectiv buruienos

BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un teren) Favorabil dezvoltării buruienilor, năpădit de buruieni. Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori si tot rămîn buruieni nestîrpite. I. IONESCU, M. 345. adjectiv buruienos