reduceri si promotii 2018
Definitie buruiană - ce inseamna buruiană - Dex Online

buruiană definitie

buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb.Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren). substantiv feminin buruiană

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (Pop.) Nume pentru diverse plante erbacee necultivate (afară de iarbă), care dăunează semănăturilor când cresc printre ele. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene.Var.: buruián s. n.] – Bg., sb. burjan. substantiv feminin buruiană

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni substantiv feminin buruiană

buruiană s. f. sg. (tox.) canabis. substantiv feminin buruiană

buruiană f. 1. iarbă în genere; 2. iarbă rea, bălărie; 3. pl. ierburi de leac, plante medicinale; 4. numire generală pentru plantele erbacee: buruiană de bubă rea, spanac porcesc; buruiană câinească, breiu; buruiană de cinci degete, scrintitoare; buruiană de friguri, laptele câinelui; buruiană de lungoare, leuștean; buruiene domnești, văzdoagă. [Munt. buriană = slav. BURĬANŬ]. substantiv feminin buruiană

buruĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (d. buruian). Plantă mică erbacee (dar nu ĭarbă care acoperă cîmpurile saŭ care se cosește p. fîn), ca: loboda, știru, patlagina, cucuta, mătrăguna și altele, maĭ ales vorbind de cele care îneacă semănăturile. Buruĭana cinească, breĭ (V. mercurială); buruĭană pucĭoasă, pucĭoacnă. substantiv feminin buruĭană

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene.Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan. substantiv feminin buruiană

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (La sg. adesea cu sens co­lectiv) Nume popular dat în mod generic plantelor erbacee necultivate (afară de iarbă), care aparțin la diverse specii și familii și care, cînd cresc printre semănături, sînt dăunătoare și trebuie plivite. Pe sub grinzile afumate, sparte de cari, stau buruieni și flori uscate. CAMILAR, TEM. 26. Văzînd palaturile dărîmate și cu buruieni crescute pe dînsele, oftă. ISPIRESCU, L. 10. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile crescusă mari, în tufe negre-verzi... EMINESCU, N. 37. ◊ Fig. Bine-ar fi să piară buruiana răului de pe lume. CAMILAR, TEM. 57. ◊ Buru­iană de leac - plantă medicinală. Am în bordeiul meu strînse buruieni de leac. SADOVEANU, N. F. 79. ♦ Nume popular dat diferitelor plante necultivate, comestibile. Borș cu buruieni.Pl. și:buruiene (CREANGĂ, P. 238, NEGRUZZI S. I 101). – Variantă: buruián (DAVIDOGLU, M. 75) s. n. substantiv feminin buruiană

negelariță f. Bot. rostopască, numită și buruiană de negel. substantiv feminin negelariță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului buruiană

buruiană   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buruia buruiana
plural buruieni buruienele
genitiv-dativ singular buruiene buruienei
plural buruiene buruienilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z