BURUIÁN s. n. v. buruiană. substantiv neutruburuian
buruĭán n. col. (vsl. burianŭ, bg. burĭen, dudăŭ; sîrb. burjan, boz; rus. burĭĭan, rut. burĭăn, ung. burján, dudăŭ). Munt. Mold. Dudăŭ, bălăriĭ: holda... s’o năpădească buruĭanu (Neam. Rom. I, 296, Ml.). substantiv neutruburuĭan
BURUIÁN s. n. v. buruiană. substantiv neutruburuian
BURUIÁN s. n. v. buruiană. substantiv neutruburuian
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan. substantiv neutruburuiană
| buruian substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | buruian | buruianul |
| plural | buruiene | buruienele | |
| genitiv-dativ | singular | buruian | buruianului |
| plural | buruiene | buruienelor | |