BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Din burtă + suf. -ea. substantiv masculinburtea
búrtea s. m., g.-d. lui búrtea substantiv masculinburtea
BÚRTEA s. m. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea. substantiv masculinburtea
BÚRTEA s. m. sg. Poreclă dată unui om burtos. Auzi, burteo! zise el lui Alexe. D. ZAMF1RESCU, la TDRG. – Formă gramaticală: voc. burteo. substantiv masculinburtea