reduceri si promotii 2018
Definitie burtă - ce inseamna burtă - Dex Online

burtă definitie

burtă, burți s. f. lungime nedorită a unui text; pasaj prolix / redundant. substantiv feminin burtă

cornu’ burții expr. (livr.) penis. substantiv feminin cornu

BÚRTĂ, burți, s. f. 1. Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din pântece de vacă. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult (având pântecele mare). 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. substantiv feminin burtă

búrtă și (nord) bî́rtă f., pl. țĭ (met. d. sîrb. trba a.î. V. tîrban, bîrdan). Fam. saŭ iron. Pîntece. substantiv feminin burtă

búrtă s. f., g.-d. art. búrții; pl. burți substantiv feminin burtă

burtă f. partea de jos a pântecelui. [Bulg. BURTA: vorbă primitiv identică cu bortă, cu sensul fundamental de «cavitate» (de trunchiu, de corp, de lucruri)]. substantiv feminin burtă

BÚRTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. (Ir.) Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec. substantiv feminin burtă

BÚRTĂ, burți, s. f. 1. Abdomen, pîntece. Da, i-am văzut pe toți... Pe miliardarii cu burțile moi, Pe toți îngrășații din războită de ieri. DEȘLIU, G. 44. Afin lovi cerbul de trei ori în burtă. ISPIRESCU, L. 116. ◊ F i g. Nu simți că a plecat corabia, dacă ești în burta ei. CAMIL PETRESCU, T. II 613. ◊ E x p r. A sta cu burla la soare = a sta degeaba. A se lungi cu burta la pămînt = a se umili peste măsură. Sluțenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe pămînt și umbla cu șoșele, cu moinele, să înduplece fata a-l lua de bărbat. ISPIRESCU, L. 47. Burtă de popă, se zice despre cineva care mănîncă și bea mult. Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din pîntece de vacă. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. Burta butoiului. substantiv feminin burtă

pe biteș / blat / burtă / gușă / șest / șestache / șustă expr. în secret; pe ascuns substantiv feminin pebiteș

!búrtă-vérde s. m. și f., g.-d. lui búrtă-vérde; pl. búrtă-vérde substantiv feminin burtăverde

burtă-verde m. om dat la interese și vieață materială și deci incapabil de cugetări mai înalte, de sentimente mai nobile: Ianache burtă-verde, porecla poporului român, ca Jacques Bonhomme în Franța sau ca John Bull în Anglia. [Lit. burtă robustă (cf. «Român verde»), adică om robit pântecelui]. substantiv feminin burtăverde

BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde. substantiv feminin burtăverde

a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șest expr. 1. a păstra un secret. 2. a acționa pe ascuns. substantiv feminin amergepebiteș

cu burta la gură expr. (d. femei) gravidă. substantiv feminin cuburtalagură

a se bate pe burtă (cu cineva) expr. a fi în relații familiare (cu cineva). substantiv feminin asebatepeburtă

a da buzunări la burți expr. (intl.) a lovi cu cuțitul în burtă. substantiv feminin adabuzunărilaburți

a lăsa cu burta la gură expr. (d. bărbați) a lăsa (o femeie) gravidă. substantiv feminin alăsacuburtalagură

a-și pune burta la cale expr. a mânca pe săturate. substantiv feminin așipuneburtalacale

a sta cu burta la soare expr. 1. a face plajă. 2. a fi pasiv / comod / nepăsător. substantiv feminin astacuburtalasoare

a se pune cu burta pe carte expr. a se apuca de învățat. substantiv feminin asepunecuburtapecarte

ține-mă de mânerul burții expr. (adol.) lăsă-mă-n pace! substantiv feminin ținemădemânerulburții

a se bate pe burtă cu toată lumea expr. a fi exagerat de sociabil. substantiv feminin asebatepeburtăcutoatălumea

a fi mai flămând cu ochii decât cu burta expr. a fi dornic de cunoaștere / de învățătură. substantiv feminin afimaiflămândcuochiidecâtcuburta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului burtă

burtă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular burtă burta
plural burți burțile
genitiv-dativ singular burți burții
plural burți burților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z