bursucă definitie
- Vezi aici mai multe rimebursucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuucă
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închise, așezate în formă de spic la vârful tulpinii (Bartsia alpina). – Din bursuc. substantiv femininbursucă
bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce substantiv femininbursucă
bursucă f. 1. femeiușca bursucului; 2. mică plantă cu frunzele obtuz dințate pe margine și corola păroasă (Bartsia alpina). substantiv femininbursucă
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc. substantiv femininbursucă
2) bursúc (mă), a -á v. refl. (d. bursuc 1). Fam. Mă zbîrlesc, mă burzuluĭesc, mă înfuriĭ. verbbursuc
BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc. verbbursuca
bursucá, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk) + -a. verbbursuca
!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă verbbursuca
bursucà v. a se umfla în pene, a se bozumfla. verbbursucà
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc. verbbursuca
BURSUCÁ, bursuc, vb. I. Refl. (Transilv.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai ca un urs. RETEGANUL, P. V 83. Pentr-o mîndră cît o nucă, Toți feciorii se bursucă; Pentru-o fată cît o ceapă, Stau feciorii să se bată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434. verbbursuca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibursucă
| bursucă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bursucă | bursuca |
| plural | bursuce | bursucele | |
| genitiv-dativ | singular | bursuce | bursucei |
| plural | bursuce | bursucelor | |