burnuz definitie

credit rapid online ifn

burnúz (-ze), s. n. – Manta de lînă cu glugă purtată de arabi. Tc. burnuz (Șeineanu, II, 64), păstrat în limba literară datorită întîlnirii cu fr. bournous. substantiv neutruburnuz

BURNÚZ s.n. (Rar) Manta de lână cu glugă, purtată de arabi. [Pl. -uri, var. burnus s.n. / < fr. burnous, cf. ar. burnus]. substantiv neutruburnuz

credit rapid online ifn

BURNÚZ s. n. manta de lână (albă sau neagră) cu glugă, la arabi. (< fr. burnous) substantiv neutruburnuz

BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurtă pe care o poartă țărancele. – (1) Fr. bornous, (2) tc. burnuz. substantiv neutruburnuz

burnúz n., pl. urĭ și e (tc. burnuz, d. ar. burnus; ngr. burnuzi, sîrb. burnus, sp. albornos, fr. burnous). Dobr. Manta bărbătească cu glugă. Mold. Scurteĭcă bărbătească de blană de oaĭe orĭ suman scurt blănit. Bas. Palton. Neol. Manta albă cu glugă, cum poartă Arabiĭ. substantiv neutruburnuz

burnúz s. n., pl. burnúzuri substantiv neutruburnuz

BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărăncile. – Din tc. burnuz. substantiv neutruburnuz

BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lînă (albă sau neagră), cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Mold.) Scurtă pe care o poartă țărancele. Era cam sărăcăcios îmbrăcată, cu un burnuz de satin. CON­TEMPORANUL, IV 87. – Variantă: (1) burnús s. n. substantiv neutruburnuz

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiburnuz

burnuz  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular burnuz burnuzul
plural burnuzuri burnuzurile
genitiv-dativ singular burnuz burnuzului
plural burnuzuri burnuzurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z