reduceri si promotii 2018
Definitie burg - ce inseamna burg - Dex Online

burg definitie

burg (búrguri), s. n. – Oraș, cetate. Fr. bourg.Der. burghez, s. m. (persoană din burghezie; materialist), din fr. bourgeois, cu schimbare a suf. -ois în -ez; burghezie, s. f. (clasă socială urbană); burghezime, s. f. (burghezie); burgrav, s. m., din fr. burgrave. substantiv neutru burg

BURG s.n. 1. (Ist.) Așezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății. ♦ Cartier periferic al unor orașe italiene. [Pl. -guri. / cf. fr. bourg, it. borgo, lat.t. burgum < germ. Burgfortăreață]. substantiv neutru burg

BURG s. n. așezare medievală (fortificată) cu caracter militar sau administrativ; oraș vechi. (< germ. Burg, fr. bourg) substantiv neutru burg

burg s. n., pl. búrguri substantiv neutru burg

BURG, burguri, s. n. Castel medieval; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Fr. bourg. substantiv neutru burg

BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg. substantiv neutru burg

BURG, burguri, s. n. Orășel medieval; p. e x t. oraș vechi (care datează din evul mediu). E toată țara Bîrsei înaintea lui [a Oltului], cu turlele Brașovului profilate in zare, și Oltul ar fi putut merge cel puțin pînă sub zidurile vechiului burg. BOGZA, C. O. 193. substantiv neutru burg

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului burg

burg   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular burg burgul
plural burguri burgurile
genitiv-dativ singular burg burgului
plural burguri burgurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z