burduhos definitie

BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. Burtos. – Din burduh + suf. -os. adjectiv burduhos

burduhós, -oasă, adj. – Cu burta mare; burtos: „Atâția copii burduhoși” (Memoria 2001). – Burduh + -os. adjectiv burduhos

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse adjectiv burduhos

BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os. adjectiv burduhos

BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. 1. Burtos, burduhănos. Spune ce pedeapsă se cuvine acelui tiran burduhos și buzat care, pentru lăcomiile lui, calcă în picioare tinereța și viața unei copile? SADOVEANU, Z. C. 303. Cîte pene pe cucoși, atîția copii burduhoși. CREANGĂ, A. 42. 2. (Despre un vas) Bombat, pîntecos, burtos (2). Pe masa acoperită cu o față albă se afla rn ulcior burduhos, cu flori de sulfină uscate. CAMILAR, TEM. 14. Ia... în brațe cea ploscă burddioasă și-ți răco­rește gîtlejid. NEGRUZZI, S. I 245. adjectiv burduhos

burduhănós și burduhós, -oásă adj. Fam. Iron. Cu burduhanu mare, pîntecos. – Și burdufos. adjectiv burduhănos

burduh(ăn)os a. cu burta mare, pântecos: cea ploscă burduhoasă NEGR. [Din burduh sau burduhan; formă scurtată burdios (= burduhos)]. adjectiv burduhănos

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului burduhos

burduhos   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular burduhos burduhosul burduhoa burduhoasa
plural burduhoși burduhoșii burduhoase burduhoasele
genitiv-dativ singular burduhos burduhosului burduhoase burduhoasei
plural burduhoși burduhoșilor burduhoase burduhoaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z