BUNĂOÁRĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. [Var.: bunioáră adv.] – Din bună + oară. invariabilbunăoară
bunăoáră conj. (d. bună și oară ca it. buon’ora și fr. á la bonne heure). De exemplu: un metal, bunăoară auru. – Și bunioară. invariabilbunăoară
bunăoáră adv. invariabilbunăoară
bunăoară adv. de pildă. [Lit. odată și bine]. invariabilbunăoară
BUNĂOÁRĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. [Var.: bunioáră adv.] – Bună + oară. invariabilbunăoară
BUNĂOÁRĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. Unii citesc ziare, cărți. Bunăoară Onufrie, are o carte care spune ce-s stelele. CAMILAR, TEM. 84. Merse la stejarul de care fusese legat, îl smulse din pămînt... îl luă pe umăr, cum iai o greblă bunăoară, și hai cu el spre sat. RETEGANUL, P. V 34. Îmi vei răspunde că e bine... Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară. EMINESCU, O. I 137. Aș vrea... să aud, ca prin vis, o muzică plină de farmec, bunăoară ca cea din opera Guilom Tell a lui Rossini. ODOBESCU, S. III 93. – Variantă: bunioáră (M I. CARAGIALE, C. 22) adv. invariabilbunăoară