reduceri si promotii 2018
Definitie bunic - ce inseamna bunic - Dex Online

bunic definitie

BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Din bun2 + suf. -ic. substantiv masculin bunic

buníc, -ă (dim. d. bun). Est. Tata saŭ mama mamiĭ saŭ tatiĭ. – Azĭ în Munt. tata mare, mama mare (după fr.) V. bunel. substantiv masculin bunic

buníc s. m., pl. buníci substantiv masculin bunic

BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic. substantiv masculin bunic

BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun, bunel, moș, tată-bun, tată-mare. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului. SADOVEANU, O. IV 321. Într-o duminică, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig, la noi. CREANGĂ, A. 18. 2. (La pl.) Părinții (tatăl și mama) părinților; p. e x t. strămoși. În casa bunicilor era atîta căldură!Trecu prin camere... cu divanuri, cu scrinuri vechi și cam strîmbe, cu portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decol­tate în crinoline. DUMITRIU, B. F. 44. substantiv masculin bunic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bunic

bunic   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bunic bunicul
plural bunici bunicii
genitiv-dativ singular bunic bunicului
plural bunici bunicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z