bunceag definitie

credit rapid online ifn

bunceág (bunceáguri), s. n.1. Brădișor (Lycopodium clavatum). – 2. Mușchi, covor de mușchi. Mag. boncs „pachet”, boncsok „licopodiu” (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; cf. rus., rut. bunčuk „plantă equisetacee”, pol. bunczuk „plantă equisetacee”. substantiv neutrubunceag

BUNCEÁG s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Comp. sb. bučak. substantiv neutrubunceag

credit rapid online ifn

bunceág (reg.) s. n., pl. bunceáguri substantiv neutrubunceag

BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak. substantiv neutrubunceag

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibunceag

bunceag  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bunceag bunceagul
plural bunceaguri bunceagurile
genitiv-dativ singular bunceag bunceagului
plural bunceaguri bunceagurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z