reduceri si promotii 2018
Definitie bunăvoie - ce inseamna bunăvoie - Dex Online

bunăvoie definitie

bunăvóie (de ~) loc. adv. substantiv feminin bunăvoie

BUNĂVÓIE s. f. (În expr.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Din bună + voie. substantiv feminin bunăvoie

búnă vóie (veselie) s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei substantiv feminin bunăvoie

BUNĂVÓIE s. f. (În loc adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie. substantiv feminin bunăvoie

BUNĂVOÍE s. f. (Numai în loc. adv.) De bună­voie sau de bună voia mea (sau ta etc.) = a) nesilit de nimeni, din proprie inițiativă; bucuros. Aș zice să pleci mai bine de bunăvoie. CARAGIALE, O. III 47. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18. De bunăvoia lor trăiau exilați. EMINESCU, N. 83; b) de la sine, singur, fără intervenție dinafară. Să știi c-a răposat el singur, de bunăvoia lui. GALAN, Z. R. 250. substantiv feminin bunăvoie

bunăvóie s. f., g.-d. (rar) bunăvoi; pl. - substantiv feminin bunăvoie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bunăvoie

bunăvoie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bunăvoie bunăvoia
plural
genitiv-dativ singular bunăvoie bunăvoiei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z