bumerang definitie

BUMERÁNG s.n. Armă de vânătoare din lemn, folosită de australieni, având o formă specială de baston îndoit, care, aruncată, revine singură la locul de pornire. [Pl. -guri. / < fr. boumerang, engl. bumerang, germ. Bumerang < cuv. australian]. substantiv neutrubumerang

BUMERÁNG s. n. armă de luptă și de vânătoare din lemn, în formă de baston îndoit, la australienii băștinași, care, aruncată, neatingând ținta, revine la locul de pornire. ♦ efect de ~ = efect invers celui scontat, situație când un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său. (< fr., engl. boomerang, germ. Bumerang) substantiv neutrubumerang

bumerang, bumeranguri s. n. (pub.) acțiune care are repercusiuni asupra inițiatorului acesteia. substantiv neutrubumerang

BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă folosită de australieni, care, datorită formei sale și modului cum este aruncată, revine la locul de aruncare. – Fr. boumerang. substantiv neutrubumerang

bumeráng s. n., pl. bumeránguri substantiv neutrubumerang

BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta. – Din fr. boumerang. substantiv neutrubumerang

BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă de aruncat folosită de australieni, avînd forma unui baston de lemn îndoit sau a unei seceri și care, datorită formei precum și modului cum este aruncată, revine singură la locul de pornire. substantiv neutrubumerang