BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac. verb tranzitivbumbăci
bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă verb tranzitivbumbăci
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui1. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac. verb tranzitivbumbăci
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui. verb tranzitivbumbăci
bumbăcésc v. tr. Vest. Căptușeșc cu bumbac. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc (de-l fac moale ca bumbacu). verb tranzitivbumbăcesc
bumbăci | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)bumbăci | bumbăcire | bumbăcit | bumbăcind | singular | plural | ||
bumbăcind | bumbăciți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | bumbăcesc | (să)bumbăcesc | bumbăceam | bumbăcii | bumbăcisem | |
a II-a (tu) | bumbăcești | (să)bumbăcești | bumbăceai | bumbăciși | bumbăciseși | ||
a III-a (el, ea) | bumbăcește | (să)bumbăceai | bumbăcea | bumbăci | bumbăcise | ||
plural | I (noi) | bumbăcim | (să)bumbăcim | bumbăceam | bumbăcirăm | bumbăciserăm | |
a II-a (voi) | bumbăciți | (să)bumbăciți | bumbăceați | bumbăcirăți | bumbăciserăți | ||
a III-a (ei, ele) | bumbăcesc | (să)bumbăcească | bumbăceau | bumbăciră | bumbăciseră |