BUMBUȘÓR, bumbușori, s. m. I. (Pop.) Năsturaș. II. (Bot.; reg.) 1. Bănuț (2) (Bellis perennis). 2. (Bot.) Bumburez (2). – Bumb + suf. -ușor. substantiv masculinbumbușor
bumbușor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bumbușor | bumbușorul |
plural | bumbușori | bumbușorii | |
genitiv-dativ | singular | bumbușor | bumbușorului |
plural | bumbușori | bumbușorilor |