bulbucire definitie

credit rapid online ifn

BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face bulbuci. – Din bulbuc. verbbulbuci

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă verbbulbuci

credit rapid online ifn

bulbucà (bulbucì) v. a clocoti (de valuri), a scoate bășici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprimând sgomotul cu care apa agitată iese dintr’un izvor sau dintr’o sticlă]. verbbulbucà

bulbucì v. V. bulbucà: valurile bulbuciau. verbbulbucì

BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc. verbbulbuci

BULBUCÍ, bulbucesc, vb. IV. Intranz. A face bulbuci sau clăbuci; a bulbuca (2). Din fundul lacului ieșea un glas bulbucind prin undele lacului. RETEGANUL, P. I 48. Și pe sus o ridica Și-n mare mi-o arunca! Valurile bulbucea. ALECSANDRI, P. P. 28. – Variantă: bolbocí (ODOBESCU, S. II 264) vb. IV. verbbulbuci

bulbucésc v. intr. (d. bulbuc 1). Scot bulbucĭ, clocotesc: apa bulbucește. verbbulbucesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibulbucire

bulbucire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bulbucire bulbucirea
plural bulbuciri bulbucirile
genitiv-dativ singular bulbuciri bulbucirii
plural bulbuciri bulbucirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z