bulbucat definitie

credit rapid online ifn

BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară; formând o proeminență rotundă. ♦ (Despre ochi) Holbat. – V. bulbuca. adjectivbulbucat

bulbucát, -ă adj. (d. bulbuc). Boboșat, protuberant, unflat ca un bulb: ochĭ bulbucațĭ. În sud bolbocat (ChN. I, 233 și 251), bobolcat și bobîlcat. adjectivbulbucat

credit rapid online ifn

bulbucat a. globulos și ieșit din orbite: ’și aruncă pocitura bulbucații ochi de broască EM. adjectivbulbucat

BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca. adjectivbulbucat

BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formînd o proeminență rotundă; (mai ales despre ochi) ieșit din orbite, holbat. Se depărtase de ochii bulbucați ai paznicului. PAS, L. I 90. Capul mare cu ochii bulbucați ai tinichigiului mi-a devenit dintr-o dată simpatic. SADO­VEANU, N. F. 107. ◊ (Rar, despre frunte) Bombat. Fruntea mare și bulbucată. ȘEZ. IV 18. – Variantă: bolbocát, -ă (REBREANU, P. S. 188) adj. adjectivbulbucat

2) bulbúc (mă) a v. refl. (d. bulbuc 1). 1) Mă unflu, ĭes în relief rătund: ochiĭ luĭ se bulbucă (VR. 1910, 6, 289). V. boboșez. verb tranzitivbulbuc

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă verb tranzitivbulbuca

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A bulbuci. – Lat. *volvicare (= volvere). verb tranzitivbulbuca

bulbucà (bulbucì) v. a clocoti (de valuri), a scoate bășici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprimând sgomotul cu care apa agitată iese dintr’un izvor sau dintr’o sticlă]. verb tranzitivbulbucà

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c. verb tranzitivbulbuca

BULBUCÁ, bulbuc, vb. I. (Obișnuit la pers. 3) 1. Refl. (Despre ochi) A se deschide tare (ieșind din orbite) și a privi fix (de groază sau de mînie); a se holba, a se bleojdi. Ochii lui se bulbucară, furioși, către locul unde se afla cobzarul. PAS, L. I 19. Tranz. Oarță clătină din cap și bulbucă ochii spre cer. C. PETRESCU, R. DR. 53. 2. I n t r a n z. și refl. (Despre apă) A face bulbuci, bășici. verb tranzitivbulbuca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibulbucat

bulbucat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bulbucat bulbucatul bulbuca bulbucata
plural bulbucați bulbucații bulbucate bulbucatele
genitiv-dativ singular bulbucat bulbucatului bulbucate bulbucatei
plural bulbucați bulbucaților bulbucate bulbucatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z