bulbucare definitie

credit rapid online ifn

2) bulbúc (mă) a v. refl. (d. bulbuc 1). 1) Mă unflu, ĭes în relief rătund: ochiĭ luĭ se bulbucă (VR. 1910, 6, 289). V. boboșez. verb tranzitivbulbuc

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A bulbuci. – Lat. *volvicare (= volvere). verb tranzitivbulbuca

credit rapid online ifn

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă verb tranzitivbulbuca

bulbucà (bulbucì) v. a clocoti (de valuri), a scoate bășici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprimând sgomotul cu care apa agitată iese dintr’un izvor sau dintr’o sticlă]. verb tranzitivbulbucà

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c. verb tranzitivbulbuca

BULBUCÁ, bulbuc, vb. I. (Obișnuit la pers. 3) 1. Refl. (Despre ochi) A se deschide tare (ieșind din orbite) și a privi fix (de groază sau de mînie); a se holba, a se bleojdi. Ochii lui se bulbucară, furioși, către locul unde se afla cobzarul. PAS, L. I 19. Tranz. Oarță clătină din cap și bulbucă ochii spre cer. C. PETRESCU, R. DR. 53. 2. I n t r a n z. și refl. (Despre apă) A face bulbuci, bășici. verb tranzitivbulbuca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibulbucare

bulbucare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bulbucare bulbucarea
plural bulbucări bulbucările
genitiv-dativ singular bulbucări bulbucării
plural bulbucări bulbucărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z