bulat definitie

credit rapid online ifn

bulát (buláte), s. n. – Cuțit de dogar cu care se fac cercurile. Rus., rut. bulat „oțel”. În Mold., puțin folosit. substantiv neutrubulat

BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat. substantiv neutrubulat

credit rapid online ifn

bulat s. sg. (fig.) cuțit substantiv neutrubulat

bulát n., pl. e (turc. nord bulat [d. pers. púlâd] oțel, de unde și rut. rus. pol. bulat, oțel). Cuțit dogăresc (de forma celuĭ de bucătărie). substantiv neutrubulat

bulát (rar) s. n., pl. buláte substantiv neutrubulat

bulat n. cuțitul dogarului de făcut cercuri. [Rus. BULATŬ, oțel]. substantiv neutrubulat

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibulat

bulat  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bulat bulatul
plural bulate bulatele
genitiv-dativ singular bulat bulatului
plural bulate bulatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z