bulan definitie

bulan, bulane s. n. 1. homosexual pasiv. 2. (om) norocos. 3. (om) ipocrit. 4. om molâu / lipsit de curajul opiniei proprii. 5. picior. substantiv neutrubulan

a avea bulan expr. (vulg.) a fi norocos substantiv neutruaaveabulan

a fi în bulan expr. (glum.) a avea noroc. substantiv neutruafiînbulan

bulan versat expr. (deț.) individ versat în practicarea perversiunilor sexuale. substantiv neutrubulanversat

a lua la bulane (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). 2. (d. polițiști) a bate (pe cineva) cu bastonul. substantiv neutrualualabulane

a se arde în bulan / în creț / în semering expr. (d. bărbați) a avea relații homosexuale substantiv neutruaseardeînbulan