BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari și purpurii (Orchis papilionacea). substantiv masculinbujorel
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el. substantiv masculinbujorel
BUJOREL, bujorei, s. m. Mică plantă erbacee din familia orhideelor, cu frunze ovale și lunguiețe, cu flori purpurii și mari (Orchis papilibnacea); gemănariță. Bujorelul vioi, rumen, cu năltuța odoleană. ALECSANDRI, P. A. 125. substantiv masculinbujorel
bujorel substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bujorel | bujorelul |
plural | bujorei | bujoreii | |
genitiv-dativ | singular | bujorel | bujorelului |
plural | bujorei | bujoreilor |