buimăcit definitie

credit rapid online ifn

BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci. adjectivbuimăcit

BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci. adjectivbuimăcit

credit rapid online ifn

BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. « de ») Buimac. Oamenii,.. buimăciți de somn au pus mina pe arme ș-au dat să iasă pe uși. SADOVEANU, F. J. 747. Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21. Capu-i vuia buimăcit ca într-un incendiu. VLAHUȚĂ, O. A. 123. ◊ (Determinat prin «de cap») Mărșăluiți în străin război... buimăciți de cap, Sălbătăciți, otrăviți. TOMA, C, V. 209. ◊ Fig. Plopii... lung privesc Buimăciți spre mine. COȘBUC, P. I 261. ◊ (Substantivat) Popii se uitau unii la alții ca niște buimăciți. NEGRUZZI, S. I 227. adjectivbuimăcit

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac. verb tranzitivbuimăci

buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP. verb tranzitivbuimăcì

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac. verb tranzitivbuimăci

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă verb tranzitivbuimăci

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci,, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Tranz. Vestea neașteptată l-a buimăcit. verb tranzitivbuimăci

buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc. verb tranzitivbuimăcesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibuimăcit

buimăcit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buimăcit buimăcitul buimăci buimăcita
plural buimăciți buimăciții buimăcite buimăcitele
genitiv-dativ singular buimăcit buimăcitului buimăcite buimăcitei
plural buimăciți buimăciților buimăcite buimăcitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z