buici definitie

BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. (Despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). 2. (Despre animale sălbatice) A se ivi, a ieși din ascunzătoare. – Din buiac. verbbuici

BUICÍ vb. IV. v. buieci. verbbuici

BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Regional; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură, în dauna rodului. Grîul buicește într-acest pămînt, se face nalt, însă mic la spic. I. IONESCU M. 566. ◊ (Glumeț, despre oameni) Am buicit de ploi. CONTEMPORANUL, VII 493. – Pronunțat: bu-i-. verbbuici

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă verbbuieci

BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-.Var.: buicí vb. IV] – Din buiac. verbbuieci

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibuici

buici  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)buici buicire buicit buicind singular plural
buicind buiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) buicesc (să)buicesc buiceam buicii buicisem
a II-a (tu) buicești (să)buicești buiceai buiciși buiciseși
a III-a (el, ea) buicește (să)buiceai buicea buici buicise
plural I (noi) buicim (să)buicim buiceam buicirăm buiciserăm
a II-a (voi) buiciți (să)buiciți buiceați buicirăți buiciserăți
a III-a (ei, ele) buicesc (să)buicească buiceau buici buiciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z