buici definitie
- Vezi aici mai multe rimebuici
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuici
BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. (Despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). 2. (Despre animale sălbatice) A se ivi, a ieși din ascunzătoare. – Din buiac. verbbuici
BUICÍ vb. IV. v. buieci. verbbuici
BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Regional; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură, în dauna rodului. Grîul buicește într-acest pămînt, se face nalt, însă mic la spic. I. IONESCU M. 566. ◊ (Glumeț, despre oameni) Am buicit de ploi. CONTEMPORANUL, VII 493. – Pronunțat: bu-i-. verbbuici
buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă verbbuieci
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac. verbbuieci
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibuici
| buici verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)buici | buicire | buicit | buicind | singular | plural | ||
| buicind | buiciți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | buicesc | (să)buicesc | buiceam | buicii | buicisem | |
| a II-a (tu) | buicești | (să)buicești | buiceai | buiciși | buiciseși | ||
| a III-a (el, ea) | buicește | (să)buiceai | buicea | buici | buicise | ||
| plural | I (noi) | buicim | (să)buicim | buiceam | buicirăm | buiciserăm | |
| a II-a (voi) | buiciți | (să)buiciți | buiceați | buicirăți | buiciserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | buicesc | (să)buicească | buiceau | buiciră | buiciseră | ||