BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) 1. Îmbufnare. 2. Bufnitură. – Din bufni + suf. -eală. substantiv femininbufneală
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală. substantiv femininbufneală
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. 1. Îmbufnare. De șase ani de cînd îmi mănînci zilele cu neajunsuri și sărăcie; în fitece oră socoteli și catastișe, bufneli și chiondoreli. DELAVRANCEA, S.112. 2. Zgomot produs de o lovitură puternică; bufnitură. (Atestat în forma de pl. bufnele) Asculta bufnelele valurilor. DUNĂREANU, CH. 188. – Pl. și: bufnele. substantiv femininbufneală
bufneală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bufneală | bufneala |
plural | bufneli | bufnelile | |
genitiv-dativ | singular | bufneli | bufnelii |
plural | bufneli | bufnelilor |