buflei, buflei s. m. (glum.) copil dolofan substantiv masculinbuflei
bufléi (fam.) (bu-flei) s. m., pl. bufléi, art. bufléii substantiv masculinbuflei
BUFLÉI, buflei, s. m. (Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. – Et. nec. substantiv masculinbuflei
BUFLÉI, buflei, s. m. (Regional) Copil sau pui de animal gras, dolofan. Toate lighioile curței îi ieșeau înainte, parcă erau dăscălite: cloșca cu puii, clonca-clonca, Dolfa cu cinci, șase buflei, mița cu prăsila în șir. DELAVRANCEA, S. 229. substantiv masculinbuflei
buflei substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | buflei | bufleiul |
plural | buflei | bufleii | |
genitiv-dativ | singular | buflei | bufleiului |
plural | buflei | bufleilor |