buduroi definitie

BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Pop.) 1. Vas de lemn în care se păstrează diferite produse. 2. Stup de albine făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură; știubei. 3. Ghizd de fântână. – V. budăi. substantiv neutru buduroi

buduróĭ n., pl. oaĭe (din budunoĭ, supt infl. altor cuvinte în -roĭ, d ung. bödön, bödöny, butoiaș, ghizdurĭ, bödö, țeavă, bodon, putină). Budalăŭ. Trunchĭ scobit întrebuințat ca putină, ca stup ș.a. Jgheab acoperit (la moară). – Cov. (budurúș, pl. e). Cĭubăr. substantiv neutru buduroĭ

budurói s. n., pl. buduroáie substantiv neutru buduroi

BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Popular) 1. Vas de lemn (adesea făcut dintr-un trunchi scobit) în care se păstrează diferite produse (lapte, semințe, miere, ceară, cenușă etc.). V. budăi, hîrdău, putină. Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Se uită la buduroiul cu cenușă, În care baba strîngea cenușa pentru leșie. ȘEZ. I 54. 2. Stup pentru albine, făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cinci­zeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50. 3. Ghizd de fîntînă, făcut de obicei din scînduri sau din împletitură de nuiele. Cobilița e rezemată de buduroiul fîntînii. STANCU, D. 180. substantiv neutru buduroi

buduroiu n. Mold. putină mare (în opozițiune cu budacă sau budaie). substantiv neutru buduroiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului buduroi

buduroi   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buduroi buduroiul
plural buduroaie buduroaiele
genitiv-dativ singular buduroi buduroiului
plural buduroaie buduroaielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z