budihace definitie

BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. substantiv feminin budihace

budiháce f. (cp. cu bîzdîganie, buduhală, bulihaĭ). Nord. Bîzdîganie, dihanie, monstru. substantiv feminin budihace

budiháce (reg.) s. f., art. budihácea, g.-d. art. budihácei; pl. budiháce substantiv feminin budihace

budihace f. Mold. 1. pocitură (vorbind de lup): să-și facă budihacea casa la noi în sat CR.; 2. (budihaie) sperietoare de păsări. [Origină necunoscută]. substantiv feminin budihace

BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. – Et. nec. substantiv feminin budihace

BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Mold., Bucov.) Monstru, pocitanie. V. mama-pădurii, matahală. Curat ucigă-l crucea l-a colăcit să vie și să-și facă, budihacea, casă la noi în sat. CREANGĂ, A. 43. substantiv feminin budihace

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului budihace

budihace   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular budihace budihacea
plural budihace budihacele
genitiv-dativ singular budihace budihacei
plural budihace budihacelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z