BUCOLÍSM s.n. (Liv.) Caracter bucolic. [< bucoli(c) + -ism]. substantiv neutrubucolism
BUCOLÍSM s. n. caracter bucolic. (< bucol/ic/ + -ism) substantiv neutrubucolism
BUCOLÍSM s. n. Caracter bucolic. – Bucol[ic] + suf. -ism. substantiv neutrubucolism
bucolism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bucolism | bucolismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bucolism | bucolismului |
plural | — | — |