bucluc definitie

credit rapid online ifn

a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz. substantiv neutruavârî

buclúc (buclúcuri), s. n.1. (Banat) Bălegar, îngrășămînt. – 2. (Mold.) Bunuri gospodărești, obiecte casnice. – 3. Necaz, neplăcere, încurcătură. – Var. bocluc. Tc. bokluk „bălegar” și „ceartă” (Șeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk „murdării”, bg. bokluk „bălegar”. Roesler 590 îl derivă incorect din tc. boklu „care face cute”. – Der. buclucaș, adj. (certăreț, gîlcevitor). substantiv neutrubucluc

credit rapid online ifn

BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. 2. Ceartă, discordie. 3. (Reg.; la pl.) Obiecte neînsemnate; mărunțișuri. V. calabalâc, catrafuse. [Var.: boclúc s. n.] – Tc. bokluk. substantiv neutrubucluc

buclúc V. bocluc. substantiv neutrubucluc

buclúc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclúcuri substantiv neutrubucluc

bucluc n. Mold. V. bocluc. substantiv neutrubucluc

bocluc (bucluc) n. 1. încurcătură, nevoie: se ține numai de boclucuri; 2. Mold. bagaj luat în grabă, catrafuse: am găsit și secure și frânghie, sub boclucurile d-tale CR.; 3. (Banat) bucliuc, gunoiu de îngrășat pământul. [Turc. BOKLUK, excremente, de unde sensul de încurcătură, belea]. substantiv neutrubocluc

BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s. n.] – Din tc. bokluk. substantiv neutrubucluc

BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. Nourul acela-i cu bucluc. De-acu vine iarna. SADOVEANU, 23. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie să mi se întîmple una ca asta. SEBASTIAN, T. 224. 2. Ceartă, discordie. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat. CREANGĂ, P. 306. Caută bucluc (sau buclucul) cu luminarea. 3. (Mold., Bucov., mai ales la pl.) Obiecte neînsem­nate, mărunțișuri. V. c a l a b a l î c, c a t r a f u s e. Nimerindu-se însă să aibă rămase în buclucurile sale numai două sticle de burgund (= vin) roșu, domnul abate ne-a biruit. SADOVEANU, Z. C. 17. Am găsit și secure, și frînghie... pe sub buclucurile d-tale. CREANGĂ, P. 134. ◊ (La sg., în construcții eliptice, precedat de negații) Lucru fără importanță, fleac, moft. Bre, bre, bre, dar ce omăt zdravăn! Iarnă, nu bucluc! CONTEMPORANUL, VIII 298. – Variantă: boclúc (ȘEZ. IV 4) s. n. substantiv neutrubucluc

a da de bucluc / de dracu’ expr. a avea necazuri. substantiv neutruadadebucluc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibucluc

bucluc  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bucluc buclucul
plural buclucuri buclucurile
genitiv-dativ singular bucluc buclucului
plural buclucuri buclucurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z