reduceri si promotii 2018
Definitie bucle - ce inseamna bucle - Dex Online

bucle definitie

BÚCLĂ s.f. I. 1. Șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format în timpul tricotării. II. 1. Curbă pronunțată folosită la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Porțiune a unui curs de apă cu o puternică cotitură. 2. Piesă de metal pe care se fixează, îndoindu-se, capătul unui cablu. [< fr. boucle]. substantiv feminin buclă

1) búclă f. (mrom.) V. boclă. substantiv feminin buclă

*2) búclă f., pl. e (fr. boucle, d. lat. búccula, dim. d. bucca, bucă, obraz). Barb. Ciuf de păr cîrlionțaț, cîrlionț, zuluf. substantiv feminin buclă

búclă (búcle), s. f. – Cîrlionț, zuluf. Fr. boucle.Der. bucla, vb. (a ondula, a încreți), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a greși lovitura, a o da în bară), a cărei formație nu este clară. Fiind vorba de un cuvînt curent în argoul elevilor, și avînd în vedere terminația sa, proprie înprumuturilor din ngr., presupunem că este vorba de fr. boucler „a ține la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicîndu-i să plece”; în acest caz ar fi termen importat la începutul sec. XIX, în epoca primelor licee franceze din București și Iași. Nu este probabilă explicația lui Scriban, care pleacă de la bg. burak „sfeclă”, pentru a construi un vb. *buraklisam „mă înroșesc”. substantiv feminin buclă

BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Parte a ochiului unui fir, formată în timpul tricotării. II. 1. Curbă foarte pronunțată, folosită la unirea porțiunilor drepte ale unui drum în serpentină. ♦ Porțiune șerpuită a unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. – Fr. boucle. substantiv feminin buclă

búclă (bu-clă) s. f., g.-d. art. búclei; pl. búcle substantiv feminin buclă

BÚCLĂ s. f. 1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării. 3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitură a unui curs de apă. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă. 4. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții. 6. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi. (< fr. boucle) substantiv feminin buclă

buclă f. inel de păr frezat: buclele-i de aur cad pe albu-i sân BOL. substantiv feminin buclă

BÚCLĂ1, bucle, s. f. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cîrlionț. Își îndreptă pălărioara peste buclele aurii. REBREANU, R. I 185. Buclele-i de aur cad pe albu-i sin, Rozele și crinii pe fața-i se-ngîn. BOLINTINEANU, O. 33. Copilă... a căriia păr... cădea in bucle unduioase pe umerii săi. NEGRUZZI, S. I 226. substantiv feminin buclă

BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (Inform.) Secvență a instrucțiunilor unui program, repetabilă în execuție până la îndeplinirea condiției cerute. ◊ Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle. substantiv feminin buclă

BÚCLĂ2, bucle, s. f. 1. Curbă foarte pronunțată, folosită la racordarea porțiunilor drepte ale unui drum în serpentină. 2. Piesă metalică pe care se îndoaie și se fixează capătul unui cablu. substantiv feminin buclă

BUCLÉ I. adj. inv. (despre fibre, țesături) cu firul creț sau cu noduri. II. s. n. fir creț; țesătură, stofă cu aspect buclat. (< fr. bouclé) substantiv neutru bucle

buclé1 (bu-cle) adj. invar. substantiv neutru bucle

buclé2 (bu-cle) s. n., art. bucléul; (sorturi, fire) pl. bucléuri substantiv neutru bucle

BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé. substantiv neutru bucle

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bucle

bucle   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bucle bucleul
plural bucleuri bucleurile
genitiv-dativ singular bucle bucleului
plural bucleuri bucleurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z