reduceri si promotii 2018
Definitie buciumat - ce inseamna buciumat - Dex Online

buciumat definitie

2) búcĭum, a - v. intr. (lat. búcino, -áre). Sun din bucĭum. V. tr. Chem sunînd din bucĭum: ĭa bucĭumă-l! Fig. Trîmbițez, răspîndesc în lume: a bucĭuma o veste. – Și -ez. Vechĭ. búcin, búcĭun și búcim. Azĭ în Maram. búcin, în Ml. búcen. verb tranzitiv bucĭum

BUCIUMÁ1 vb. I. v. bușuma. verb tranzitiv buciuma

BUCIUMÁ1 vb. I v. bușuma. verb tranzitiv buciuma

BUCIUMÁ2, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta din bucium. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare. verb tranzitiv buciuma

buciuma, bucium v. t. a linguși; a se purta slugarnic. verb tranzitiv buciuma

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă verb tranzitiv buciuma

buciumà v. 1. a suna din bucium (sau din alt instrument): apoi un corn apucă și buciumă ’n vânt AL.; 2. fig. a vesti în gura mare, a spune la toată lumea. [Vechiu-rom. bucinà = lat. BUCCINARE]. verb tranzitiv buciumà

BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare. verb tranzitiv buciuma

BUCIUMÁ2, búcium, vb. I. 1. I n t r a n z. A sufla, a cînta din bucium (sau dintr-un instrument analog). Pădurarul s-auzea buciumînd din corn în adîncurile pă­durii. SANDU-ALDEA, U. P. 65. [Ursan] un corn apucă și buciumă în vînt. ALECSANDRI, P. A. 165. Bucium de aur a luat, în țară a buciumat, Mare oaste-a ridicat. TEODORESCU, P. P. 177. F i g. Toamna căzuse. Vînturile începuseră a buciuma prin cuhalmurile Șiretului, iar apele a ofta în noapte. DUNĂREANU, N. 142. 2. T r a n z. A anunța, a vesti (ceva) în gura mare. De pe mii de însorite creste, Veți buciuma în patru lîhturi veste. TOMA, C. V. 212. ◊ (Poetic) Sirenele buciumă cu noi împreună... cîntecul lor de chemare. DEȘLIU, G. 19. Vîntul aducea cîntecul codrilor bătrîni; toamna își buciuma mîhnirea în adîncimi. SADOVEANU, O. I 230. verb tranzitiv buciuma

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului buciumat

buciumat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buciumat buciumatul buciuma buciumata
plural buciumați buciumații buciumate buciumatele
genitiv-dativ singular buciumat buciumatului buciumate buciumatei
plural buciumați buciumaților buciumate buciumatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z