buchinist definitie

BUCHINÍST s. m. anticar². (< fr. bouquiniste) substantiv masculinbuchinist

BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism înv.) Anticar. – Fr. bouquiniste. substantiv masculinbuchinist

*buchiníst m. (fr. bouquiniste, d. bouquin, carte veche, d. ol. boeckin, cărticică). Barb. Anticar, care cumpără și vinde cărți vechĭ. – Verbu a buchini (după fr. bouquiner, a tot umbla cu cărțile), cu înț. de „a bucheri” nu există pe rom. substantiv masculinbuchinist

buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști substantiv masculinbuchinist

buchinist m. cel ce vinde cărți vechi, anticar. substantiv masculinbuchinist

BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar². – Din fr. bouquiniste. substantiv masculinbuchinist

BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism învechit) Anticar. De multe ori a trebuit să-și dea paraua gurii pentru un manuscris vechi ori o carte rară descoperită în vrafurile mucezite ale vreunui buchinist. VLAHUȚĂ, O. A. 238. substantiv masculinbuchinist