reduceri si promotii 2018
Definitie buchinire - ce inseamna buchinire - Dex Online

buchinire definitie

BUCHINÍRE, buchiniri, s. f. v. BUCHINI. – [DLRM] substantiv feminin buchinire

BUCHINÍ, buchinesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchirisi. – Din buche (după fr. bouquiner). verb tranzitiv buchini

buchinì v. a silabisi. [Tras din buche, după analogia sinonimului slomni]. verb tranzitiv buchinì

BUCHINÍ, buchinesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A citi cu migală, cu efort. Buchinind slovă cu slovă... VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Intranz. Școlarul palid... buchinind singur pe o carte soioasă. VLAHUȚĂ, la TDRG. verb tranzitiv buchini

puchinésc v. tr. (poate d. puchinĭ, puchinos, adică „îmĭ stric ochiĭ cu lucrurĭ puchinoase, micĭ”). Est. Fam. Mocoșesc, lucrez prea încet: ce tot puchineștĭ acolo? V. refl. M´am puchinit mult pîn´am sfîrșit. – În sud mă bughinesc (cp. cu ung. bongyolni, a încîlci), în vest mă buchinesc, (rev. I. Crg. 7, 153); în Mold. sud intr. bunginesc și buginesc, trîndăvesc, lîngezesc, vegetez. V. coțobănesc, chĭombăĭesc. verb tranzitiv puchinesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului buchinire

buchinire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buchinire buchinirea
plural buchiniri buchinirile
genitiv-dativ singular buchiniri buchinirii
plural buchiniri buchinirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z