BUCHERÍE s. f. Buchereală. – Din bucher + suf. -ie. substantiv femininbucherie
bucherie f. învățătură elementară și mașinală. substantiv femininbucherie
BUCHERÍE s. f. (Rar și fam.) Învățătură elementară de scris și citit. – Bucher + suf. -ie. substantiv femininbucherie
BUCHERÍE s. f. Buchiseala, toceală. Talmudismul și bucheria constituie o piedică serioasă pentru creșterea teoretică a cadrelor și pentru dezvoltarea teoriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/6. Cei patru ani... de bucherie zăpăcită. VLAHUȚĂ, la TDRG. substantiv femininbucherie
bucherie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bucherie | bucheria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bucherii | bucheriei |
plural | — | — |