bucentaur definitie

credit rapid online ifn

BUCENTÁUR s.m. 1. Centaur cu corp de taur. 2. Corabie de festivități a dogilor venețieni. [Pron. -ta-ur. / < fr. bucentaure, cf. gr. bous – bou, kentauroscentaur]. substantiv masculinbucentaur

BUCENTÁUR s. m. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate taur. (< fr. bucentaure) substantiv masculinbucentaur

credit rapid online ifn

bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri substantiv masculinbucentaur

Bucentaur m. numele corăbiei aurite de pe care dogii Veneției aruncau, la încoronarea lor, un inel în valuri, drept semn de logodnă cu Adriatica: pe vechiul Bucentaur prin Veneția purtat AL. substantiv masculinbucentaur

BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure. substantiv masculinbucentaur

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibucentaur

bucentaur  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bucentaur bucentaurul
plural bucentauri bucentaurii
genitiv-dativ singular bucentaur bucentaurului
plural bucentauri bucentaurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z