bucal definitie

BUCÁL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură]. adjectivbucal

BUCÁL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal) adjectivbucal

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal. adjectivbucal

*bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral. adjectivbucal

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále adjectivbucal

bucal a. ce ține de gură: orificiul bucal. adjectivbucal

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal. adjectivbucal

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care se referă la gură, care ține de gură. Orificiu bucal ◊ Pe cale bucală = pe (sau prin) gură. Calciul se poate introduce în organism fie prin injecții, fie pe cale bucală. adjectivbucal