bucățeli definitie

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bucăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică). verb tranzitiv bucățeli

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă verb tranzitiv bucățeli

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică). verb tranzitiv bucățeli

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) A tăia în bucățele, a îmbucătâți. (Refl. pas.) Uite așa de laolaltă toată [moșia] s-a bucățelit. CONTEM­PORANUL, I 198. verb tranzitiv bucățeli

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului bucățeli

bucățeli   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bucățeli bucățelire bucățelit bucățelind singular plural
bucățelind bucățeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bucățelesc (să) bucățelesc bucățeleam bucățelii bucățelisem
a II-a (tu) bucățelești (să) bucățelești bucățeleai bucățeliși bucățeliseși
a III-a (el, ea) bucățelește (să) bucățeleai bucățelea bucățeli bucățelise
plural I (noi) bucățelim (să) bucățelim bucățeleam bucățelirăm bucățeliserăm
a II-a (voi) bucățeliți (să) bucățeliți bucățeleați bucățelirăți bucățeliserăți
a III-a (ei, ele) bucățelesc (să) bucățelească bucățeleau bucățeli bucățeliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z