bucățea definitie

BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Din bucată + suf. -ea. substantiv femininbucățea

bucățeá (pop.) s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele substantiv femininbucățea

BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea. substantiv femininbucățea

BUCĂȚEÁ s. f. v. bucățică. substantiv femininbucățea

BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată. verb tranzitivbucăți

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă verb tranzitivbucăți

bucățì v. a face bucăți. verb tranzitivbucățì

BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată. verb tranzitivbucăți

bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-. verb tranzitivbucățesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibucățea

bucățea   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bucățea bucățeaua
plural bucățele bucățelele
genitiv-dativ singular bucățele bucățelei
plural bucățele bucățelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z