BUBÓI, buboaie, s. n. Furuncul, abces. – Din bubă + suf. -oi. substantiv neutrububoi
bubói s. n., pl. buboáie substantiv neutrububoi
BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi. substantiv neutrububoi
BUBÓI, buboaie, s. n. Furuncul, abces. Pe ciolănoasele mîini mustesc buboaie ce crapă. TOMA, C. V. 399. substantiv neutrububoi
buboiu n. bubă mare, inflamatorie și dureroasă. substantiv neutrububoiu
buboi substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | buboi | buboiul |
plural | buboaie | buboaiele | |
genitiv-dativ | singular | buboi | buboiului |
plural | buboaie | buboaielor |