reduceri si promotii 2018
Definitie bubă - ce inseamna bubă - Dex Online

bubă definitie

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe față, s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rană. 2. Fig. Punct slab, parte delicată a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba. substantiv feminin bubă

búbă s. f., g.-d. art. búbei; pl. búbe substantiv feminin bubă

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. V. abces, buboi, furuncul. Se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele. PAS, L. I 71. Ce n-a făcut el ca să se curețe de bube? ISPIRESCU, L. 386. Am făcut o bubă-n cap. ȘEZ. III 201. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. ◊ Compuse: (popular) bubă-neagră = dalac. [Filozofii măriei-tale] dobi­toace să fie și să-i taie casapii; casapi să fie și să piară de bubă-neagră. SADOVEANU, D. P. 102; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, de obicei în jurul gurii sau pe cap. ◊ F i g. Știu, dragul maichii, că buba ta e la inimă, de mînie și obidă. SADOVEANU, M. C. 50. ♦ Rană. După ce veni ursul la dînsul, [Țugulea] se căzni pînă ce îi scoase steapul, apoi îl legă la bubă. ISPIRESCU, L. 326. ◊ Fig. Punct slab, parte gingașă, delicată, plină de dificultăți a unei probleme. În alte părți oamenii se luptă împotriva ei [a nedreptății], pe cînd noi o privim ca o stare normală! Asta e buba cea mare. REBREANU, R. I 65. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. ♦ Încurcătură, dificultate. Stați, că d-aici începe buba cu Miai. PREDA, Î. 82. substantiv feminin bubă

búbă (búbe), s. f. – Umflătură, abces, buboi. Creație expresivă, cf. lat. *buba, de unde fr. bube, sp. bu(b)a, port. bouba și pe de altă parte, gr. βουβών (Diez, Gramm., I, 91), de unde gr. μπούμπα „larvă”, alb. bubë (Cihac, II, 640); cf. și bg., sb. buba „vierme de mătase”, rut. buba „umflătură”. Nu pare posibilă der. directă din lat., propusă de Koerting 1609, cf. Densusianu, Hlr., 365; nu este sigură nici der. din sl. propusă de DAR, datorită diferențelor semantice. Este mai probabil să fie vorba de creații spontane, care coincid în multe limbi în același timp, cf. fr. bobo. Der. abubă, s. f. (dalac, bubă-neagră); buba, vb. (a avea abcese; a se molipsi de vărsat); bubat, adj. (plin de bube, care are dalac; infectat); bubat, s. n. (vărsat); bubiță, s. f. (zgaibă; boală a cartofului); buboi, s. n. (furuncul); buboios, adj. (plin de bubă); buboșa (var. boboșa), vb. (a se umfla), pe care DAR îl leagă în mod eronat de boboș; buburos, adj. (bubos); buburoșa, vb. (a se scofîlci); bubuliță, s. f. (zgaibă, coș); buburuz (var. buburuză, buburez, buburuță), s. n. (cocoloș, bulgăre, grunz, orice masă rotundă mică; gărgăriță, Coccinella septempunctata), probabil derivat pe baza suf. -ză, cum sînt coacăză, pupăză (Densusianu, Bausteine, 478, îl consideră der. de la bumb); buburuzos, adj. (granulos); bobîlcă, s. f. (amigdalită), contaminare a lui bubă cu gîlcă; bubușlie, s. f. (boabă). După Candrea, Elementele, 407, sb. bubulijca, bubolica provine din rom. bubuliță. Întrucît rezultatele spontane coincid adesea, buburuză prezintă o analogie cu sp. burujo, sard. boborrissina „furnică” (Wagner 300). substantiv feminin bubă

bubă, bube s. f. 1. (intl.) inel, ghiul. 2. punct slab, parte delicată (a unei probleme). 3. defect, defecțiune. 4. (vulg.) vulvă, vagin. substantiv feminin bubă

búbă f., pl. e (lat. pop. *buba, de unde și fr. bube, bubă, d. vgr. bubón, bolfă, înrudit cu ngr. búba, căpcăun, alb. bubă, sîrb. bg. búba, gîndac de matasă, insect, căpcăun, rut. búba, rană, durere, búblyk, biscot, precum și cu rom. bulbuc. Cp. și cu bumbac). Pustulă, erupțiune purulentă pe pele. Fig. Durere, boală: ura pe cel harnic e buba leneșuluĭ. Buba cea rea, sugel. Bube dulcĭ, eczemă, bube care le ĭese copiilor maĭ ales pe la gură și pe care poporu le tratează cu drojdie de cafea. Vest. A bubă (adică „acea bubă”, scris greșit ábubă, că gen. e „ăleĭ bube”, adică „celeĭ bube”), abces alveolar. substantiv feminin bubă

bubă f. 1. umflătură dureroasă cu puroiu; buba oii, boală lipicioasă a oilor, numită și dalac; buba mânzului, boală lipicioasă a cailor, numită și răpciugă; pl. bube dulci, se fac mai ales la copii, pe cap și pe lângă buze; 2. asperitate asemenea bubelor (pe plante sau fructe): 3. fig. rău grav, durere sufletească: asta-i buba. [Slav. BUBA]. substantiv feminin bubă

búbă, -e, s.f. – (med.) Umflătură, abces. Bubele Frumușelelor = vărsat de vânt (poate fi și scarlatină sau pojar); afecțiune epidermică contagioasă. „Bube apărute pe corp, despre care se crede că sunt produse de aceste spirite malefice, stăpâne ale vânturilor (Bilțiu 2001). ♦ Buba rea: „În urma multor mâncăruri grele și de multe ori nesănătoase ce le mănâncă țărănimea în Maramureș, de cele mai multe ori i se pricinuiește dureri grele de stomac ce își au denumirea de bubă rea. Se mai numește așa orice fel de inflamație dureroasă pe corp” (Bârlea 1924 II: 472); „Că numai mi s-o aruncat / Buba cea rea după cap” (idem, 96). – Din srb. buba „vierme de mătase” (DA); ucr. buba „umflătură” (DEX); creație spontană (DER). substantiv feminin bubă

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ (Pop.) Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba. substantiv feminin bubă

!búbe-dúlci (herpes) s. f. pl. substantiv feminin bubedulci

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre substantiv feminin bubăneagră

a ști unde-i buba expr. 1. a fi conștient de sursa unui necaz. 2. a depista cauza unei defecțiuni. substantiv feminin aștiundeibuba

a avea bube-n cap expr. 1. (intl.) a avea antecedente penale. 2. a avea un trecut dubios substantiv feminin aaveabubencap

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bubă

bubă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bu buba
plural bube bubele
genitiv-dativ singular bube bubei
plural bube bubelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z