brățea definitie

credit rapid online ifn

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz). substantiv femininbrățea

brățeá f., pl. e. Brățare. substantiv femininbrățea

credit rapid online ifn

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele substantiv femininbrățea

brățea f. Mold. brățară mică. substantiv femininbrățea

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară). substantiv femininbrățea

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Mold.) Brățară. [Sculul] cel de mătușă neagră l-au luat pe mini, pe unde pun unii brățelele, și au zmuncit o dată, și mătușa s-au rupt pe loc. SBIERA. P. 31. Dezleagă o brățea de diamanturi și i-o dă. NEGRUZZI, S. III 348. substantiv femininbrățea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrățea

brățea   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brățea brățeaua
plural brățele brățelele
genitiv-dativ singular brățele brățelei
plural brățele brățelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z