brînci definitie
- Vezi aici mai multe rimebrînci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubrî
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunci
îmbrîncésc v. tr. (d. brîncă). Daŭ brîncĭ, împing afară orĭ în colo [!]: bețivu fu îmbrîncit. Fig. Îndemn, împing: inima-l îmbrîncea să se ducă. – Și brîncesc: c´o mînă e brîncit spre bară (VR. 1911, 8, 212). temporarîmbrîncesc