brânciu definitie
- Vezi aici mai multe rimebrânciu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubrâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuciu
brânciu m. 1. lovitură cu mâna, ca să se depărteze sau să cază (în brânci): mi-a dat un brânciu; 2. fig. îndemn: inima îi dete brânci. [Singular refăcut din pl. brânci: v. brâncă, labă]. temporarbrânciu