brutar definitie

credit rapid online ifn

BRUTÁR, brutari, s. m. Muncitor care fabrică pâine; (în trecut) proprietar de brutărie. – Din brut „pâine neagră” (puțin folosit) + suf. -ar. substantiv masculinbrutar

brutár m. (d. brut 1). Cel ce face saŭ vinde pîne. – Fem. -ăreasă, pl. ese. V. pitar. substantiv masculinbrutar

credit rapid online ifn

brutár s. m., pl. brutári substantiv masculinbrutar

brutar m. cel ce face sau vinde pâine. [V. brut, pită]. substantiv masculinbrutar

BRUTÁR, brutari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar. – Brut (reg. „pâine neagră”) + suf. -ar. substantiv masculinbrutar

BRUTÁR, brutari, s. m. Muncitor care fabrică pîine; (în trecut) proprietar de brutărie. A slugărit la un brutar. PAS, L. 1 88. Ia mieii de la ciobani Și plinea de la brutari. TEODORESCU, P. P. 292. substantiv masculinbrutar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrutar

brutar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brutar brutarul
plural brutari brutarii
genitiv-dativ singular brutar brutarului
plural brutari brutarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z