brusca definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebrusca
- Vezi aici mai multe rimebrusca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubru
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cusca
BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque) adjectivbrusc
brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște adjectivbrusc
brusc a. 1. aspru, iute: caracter brusc; 2. repede și neașteptat: plecare bruscă. ║ adv. cu bruscheță. adjectivbrusc
BRUSC, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe neașteptate, deodată; precipitat, cu violență, neprevăzut. 2. (Rar) Iute, aspru, răstit. [Pl. -uști, -uște. / < it. brusco, fr. brusque]. adjectivbrusc
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Neașteptat, subit. 2. (Rar) Aspru, strident. Mască urâtul și șterse formele prea bruște (MACEDONSKI). – Fr. brusque. adjectivbrusc
*brusc, -ă adj., pl. ștĭ, ște (fr. brusque, d. it. brusco). Prompt, subit: atac brusc. Viŭ, răpede: maniere bruște. Aspru, mojicesc: ton brusc. Adv. Bruscheță, răstit: a răspunde brusc. adjectivbrusc
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque. adjectivbrusc
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. Neașteptat, subit. O mișcare bruscă a corpului. ▭ Șfîrșitul [nuvelei] e prea brusc, prea neașteptat. GHEREA, ST. CR. II 144. ◊ (Adverbial) Și paianjenișul de stropi ne învălui brusc. SADOVEANU, N. F. 74. Tata face brusc un pas înapoi. SAHIA, N. 53. Stînd nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. REBREANU, R. II 160. 2. (Neobișnuit) Aspru, strident. [Noaptea] cu clarobscur mască urîtul și șterse formele prea bruște, MACEDONSKI, O. I 65. adjectivbrusc
BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer]. verb tranzitivbrusca
BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer) verb tranzitivbrusca
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer. verb tranzitivbrusca
bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză verb tranzitivbrusca
bruscà v. 1. a trata într´un mod brusc; 2. a grăbi, a precipita. verb tranzitivbruscà
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer. verb tranzitivbrusca
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A trata cu asprime și fără menajamente; a repezi. Se răsti la el și-l bruscă. ◊ (Cu privire la procese care se desfășoară în timp) A grăbi, a pripi, a forța. Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338. verb tranzitivbrusca
*bruschéz, a -cá v. tr. (fr. brusquer). Răspund răstit, brusc, ofensez pin bruscheță. verb tranzitivbruschez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibrusca
| brusca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)brusca | bruscare | bruscat | bruscând | singular | plural | ||
| bruscând | bruscați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | bruschez | (să)bruschez | bruscam | bruscai | bruscasem | |
| a II-a (tu) | bruschezi | (să)bruschezi | bruscai | bruscași | bruscaseși | ||
| a III-a (el, ea) | bruschează | (să)bruscai | brusca | bruscă | bruscase | ||
| plural | I (noi) | bruscăm | (să)bruscăm | bruscam | bruscarăm | bruscaserăm | |
| a II-a (voi) | bruscați | (să)bruscați | bruscați | bruscarăți | bruscaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | bruschează | (să)bruscheze | bruscau | bruscară | bruscaseră | ||