brunet definitie

BRUNÉT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) oacheș, brun. [< it. brunetto, cf. fr. brunet]. adjectivbrunet

BRUNÉT, -Ă adj., s. m. f. brun (II). (< fr. brunet) adjectivbrunet

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Brun. – Fr. brunet. adjectivbrunet

brunet, -ă, bruneți, -ete s. m., s. f. (eufem.) țigan, rrom adjectivbrunet

*brunét, -ă adj. (fr. brunet, dim. d. brun). Oacheș. adjectivbrunet

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte adjectivbrunet

brunet a. și m. cam brun la față, oacheș. adjectivbrunet

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet. adjectivbrunet

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni) Brun. Zoe -fată mai brunetă – la fereastră alergase. MACEDONSKI, O. I 82. Un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ (Substantivat, f.) O brunetă... cu ochi mari, negri, focoși sub o pereche de sprîncene de catifea, avea o siluetă de invidiat. BART, E. 36. adjectivbrunet