BRUNÁJ s.n. Brunare. [După fr. brunissage]. substantiv neutrubrunaj
BRUNÁJ s. n. brunare. (după fr. brunissage) substantiv neutrubrunaj
BRUNÁJ s. n. Brunare. – După fr. brunissage. substantiv neutrubrunaj
brunáj s. n. substantiv neutrubrunaj
BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj. substantiv neutrubrunaj
brunaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | brunaj | brunajul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | brunaj | brunajului |
plural | — | — |