reduceri si promotii 2018
Definitie brumat - ce inseamna brumat - Dex Online

brumat definitie

BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. Acoperit de brumă. 2. (Rar) Brumăriu. 3. Fig. Aburit. Clinchet de pahare brumate (PAS). 4. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat fin alburiu. – V. bruma. adjectiv brumat

brumát, -ă adj. (d. brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicios natural), brumăriŭ: prune brumate. adjectiv brumat

brumat a. 1. bătut de brumă: prune brumate; 2. fig. fără chef, indispus: nu fi așa de brumat. adjectiv brumat

BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma. adjectiv brumat

BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. Acoperit de brumă. Albinele și mînjii Ce trec, năluci sirepe, prin porumbiști brumate. STANCU, C. 79. Perdeaua de sălcii de pe malul Dunării părea brumată, ca aburită de răsuflarea apei. SANDU-ALDEA, D. P. 25. Spunea de-un trandafir brumat În doina ei. COȘBUC, P. I 255. ◊ F i g. Bărbia ii era acoperită cu păr moale, ca și cînd ar fi brumată. SLAVICI, O.I 95. 2. (Rar) De culoarea brumei; brumăriu. Să se mai ducă-n păcate... Și mioarele brumate. JARNÍK-BÎRSEANU, 387. 3. F i g. Aburit. Îți sună în urechi clinchet de pahare brumate, ca niște clopoței de argint. PAS, Z. I 174. Turnă cu mîini nesigure, din cana brumată, încă o stacană de vin. PAS, L. I 25. 4. (Despre fructe, p. e x t. despre plante) Acoperit cu un strat fin de praf alburiu. V. brumăriu (2). Prune brumate,Din vița brumată, Spre buzele-ți roșii, își tind tămîioșii Ispita ciorchinelor grele. TOMA, C. V. 117. – Variantă: (rar) îmbrumát, -ă (CORBEA, în POEZ. N. 133) adj. adjectiv brumat

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. – Din brumă1. verb tranzitiv bruma

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză verb tranzitiv bruma

brumà v. a cădea sau a bate bruma. verb tranzitiv brumà

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă. verb tranzitiv bruma

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. ◊ F i g. Peste mun­ții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207. verb tranzitiv bruma

bruméz v. intr. (d. brumă). Uzitat la pers. III: brumează, cade bruma: a brumat astă-noapte. V. tr. Acoper cu brumă: florile s’aŭ ofilit, că le-a brumat. – Și imbr- (ca v. tr.). verb tranzitiv brumez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brumat

brumat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brumat brumatul bruma brumata
plural brumați brumații brumate brumatele
genitiv-dativ singular brumat brumatului brumate brumatei
plural brumați brumaților brumate brumatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z